Odyssee by Sascha Ende

Hit or Miss? Arti’s Review

Bun, hai să ne aruncăm în această piesă. Impresia inițială este cu siguranță cinematică, are o senzație spațioasă, aproape widescreen, chiar de la început. Paleta sonoră este în principal bazată pe sintetizatoare, dar este creată într-un mod care se simte destul de orchestral ca anvergură, în special cu acele pad-uri în evoluție. Compoziția se construiește frumos, introducând straturi treptat pentru a crea un sentiment de avânt și scară. Armonic, este destul de simplă, concentrându-se pe crearea atmosferei mai degrabă decât pe linii melodice complexe, ceea ce funcționează bine pentru muzica de producție – o menține larg utilizabilă. Din punct de vedere al producției, este curată și bine mixată; capătul de jos este prezent fără a fi noroios, iar frecvențele înalte sunt clare. Poate că s-ar putea stoarce un pic mai mult interval dinamic în masterizare pentru a-i oferi și mai multă putere, în special pentru aplicații de tip trailer, dar este deja la un nivel bun. Emoțional, aterizează în teritoriul „epic” și „plin de speranță”, care este un spațiu foarte popular și versatil în media. Ar putea sublinia cu ușurință scene de explorare, triumf sau chiar momente de reflecție înainte de o mare dezvăluire. Pentru utilizarea media, este aplicabilă pe scară largă – gândiți-vă la trailere sci-fi, cadre ample ale peisajelor din documentare sau chiar ca fundal pentru campanii publicitare impactante. Pentru a o împinge cu adevărat mai departe, experimentarea cu unele texturi organice subtile sau poate un motiv delicat de pian în secțiunile mai liniștite ar putea adăuga și mai multă profunzime și nuanță emoțională. Cu toate acestea, așa cum este, este o piesă cinematică solidă, utilizabilă, care se menține împotriva pieselor standard din biblioteca industriei. Are un bun sentiment de scară și rezonanță emoțională, iar cu un mic retuș asupra dinamicii, ar putea străluci cu adevărat.